În siguranță, cu tehnologia secolului XXI

Îndepărtarea copiilor de dispozitivele inteligente nu este o opțiune recomandată, chiar dacă ne gândim înainte de toate la siguranța lor. În funcție de vârstă, dar și de evoluția ți dezvoltarea fiecărui copil în parte, tehnologia intră în viața lor și este normal să se întâmple așa. Este responsabilitatea adulților să le creeze un mediu sigur de dezvoltare, dar asta nu trebuie să se traducă prin închiderea copiilor într-un clopot de sticlă. Trebuie să învețe cum să învețe din fiecare lucru la care au acces și să obțină avantaje, să le folosească în favoarea lor.

Cum pot adulții să îi sprijine în acest demers? În primul rând comunicând și explicându-le orice decizie, nu interzicându-le. Pentru a afla care este perspectiva psihologului privind acest subiect, am apelat la Daniela Toma, psiholog și psihoterapeut în terapie cognitiv comportamentală.

Conform studiilor realizate de JOITIC ESPAŇA (Grup de Investigare al Tehnologiei Informaţiei şi Comunicării, la nivelul tinerilor) şi ICT USA (The problematic use of Information and Comunication Tehnologies), tinerii intră în contact cu noile tehnologii la vârste din ce în ce mai fragede. 98% dintre elevii din învăţământul primar au şi folosesc un calculator, iar 90 % sunt posesorii unui telefon mobil inteligent.

De asemenea, un studiu realizat de revista americană “Science” în anul 2011, arătă că datorită uşurinţei cu care accesăm informaţiile prin motoarele de căutare (Internet, Google, Yahoo etc.) ne este mai greu să ne amintim o informaţie, însă ne este mult mai uşor să ne amintim unde o găsim. Odată cu generaţia digitală, creierul s-a adaptat acestei schimbări, dând dovadă de relaxare. În loc să se supraîncarce cu informaţii, el păstrează resurse pentru a le folosi în alte scopuri.

În prezent, internetul a ajuns ca o memorie externă accesibilă şi ajutătoare în orice moment. Potrivit unui raport al Comisiei Europene în România, aproximativ 69% dintre copii folosesc săptămânal internetul (pe calculator, laptop sau telefon mobil), iar 79% au cont pe Facebook. Proporţia de copii care ştiu mai multe despre internet decât părinţii lor este mai mare în România şi Danemarca comparativ cu alte ţări europene.

Asociaţia Americană a Pediatrilor este fermă: copiii sub 2 ani nu ar trebui să aibă vreo interacţiune cu mijloacele media, însă nu consideră că există o vârstă exactă pentru a se juca un joc video, a folosi un calculator sau a deţine un telefon mobil. Franţa interzice telefonul mobil în şcoli, vârsta considerată potrivită fiind de 15 ani. În Madrid, apărătorul minorilor Arturo Conalda, recomandă să nu se folosească telefonul mobil până la 13 ani, vârstă la care copiii încep să devină mai independenţi.

Fiecare copil se maturizează diferit, are o personalitate aparte şi un temperament diferit.

La vârste fragede copiii trebuie şi au nevoie să îşi dezvolte simţurile, deoarece ei nu pot face diferenţa dintre real şi virtual. Ei au nevoie să pipăie, să guste, să experimenteze. Când un copil a crescut şi respectă regulile unei convieţuiri, şi-a însuşit deprinderi sănătoase, socializează şi are prieteni, citeşte, petrece timp în aer liber şi are un ritm normal de însuşire a cunoştinţelor, cu acordul părinţilor, acesta poate avea un telefon mobil inteligent.

În cazul jocurilor video sau în cazul calculatorului lucrurile stau diferit. După vârsta de 6 ani este în regulă să îi permitem copilului să aibă acces la tehnologie. Poate fi foarte benefic, dacă totul este folosit cu moderație, alături de un control parental. Dispozitivele nu trebuie să fie centrul atenţiei, dar nici nu îi putem lipsi pe copiii de ele. Fiecare părinte îşi cunoaşte propriul copil şi ştie cel mai bine când este potrivit să folosească aceste dispozitive inteligente.

În mediul şcolar şi mai ales în rândul copiilor din învăţământul primar, copiii vorbesc despre jocurile video. Uneori joacă în mediul online (în reţea), unii cu alţii. Îşi povestesc dificultăţile pe care le au în a depăşi un nivel, îşi dau sfaturi, se ajută între ei şi programează întâlniri pentru a relua jocul.

Copiii care folosesc aceste dispozitive au mai multă siguranţă şi încredere în ei şi o mai mare acceptare în grupurile sociale. Aceasta este acum lumea lor! Noi nu o înţelegem, însă ei sunt fascinaţi!

Copiii care nu joacă (deoarece nu sunt lăsaţi de părinţi, nu au un calculator sau un telefon mobil), de cele mai multe ori sunt excluşi din grup, nefăcând parte din interesele acestuia. Mult timp s-a crezut că un joc video creşte agresivitatea în rândul copiilor. Bineînţeles că este foarte important tipul jocului sau vârsta pentru care a fost creat, însă după cum spuneam, acestea au şi consecinţe pozitive: îmbunătăţesc abilităţile vizual-spaţiale, îmbunătăţesc atenţia şi timpul de reacţie, îmbunătăţesc abilităţile decizionale, învaţă noi forme de studiu, au parte de divertisment.

În rândul adolescenţilor beneficiile sunt diferite: realizează proiecte, facilitează procesul de socializare şi îmbunătăţesc comunicarea dintre persoane, în orice moment, din orice parte a lumii şi în orice limbă de o formă continuă şi permanentă cu ajutorul chat-urilor, au acces rapid la informaţie fără a se deplasa, creează blog-uri, citesc reviste şi ziare, vizionează filme etc.

Un alt beneficiu, de care se pot bucura părinţii, atunci când au decis să cumpere un telefon inteligent copilului său, este monitorizarea traseelor în timp real de la distanţă (drumul către şcoală atunci când nu este însoţit, ieşirea într-o excursie sau cu prietenii) şi/sau accesul acestora la anumite pagini (conţinut periculos sau nepotrivit vârstei). Este bine să-i spunem copilului de folosirea şi instalarea acestui program pe telefonul său şi să-i oferim argumentele necesare, pentru a înţelege utilitatea lor. Nu mereu copiii sunt de acord. Ei se simt controlaţi, cred că părinţii nu au suficientă încredere în ei şi vor învăţa cu timpul să-şi însuşească abilităţi de a-i deruta sau păcăli.

Nu trebuie însă să uităm că există şi multe capcane:

• comunicarea preponderent în mediul online descurajează procesul însuşirii scrierii, deoarece tot mai mult tinerii folosesc abrevierile atunci când comunică prin intermediul chat-urilor;
• dificultatea de a verifica corectitudinea informaţiilor;
• mult timp petrecut pe diferite dispozitive duce la sedentarism sau/şi obezitate;
• copilul care petrece mult timp în faţa ecranelor începe din ce în ce mai mult să se izoleze;
• cyberbullyng-ul – este hărţuirea cu ajutorul calculatorului sau a telefonului mobil. Hărţuirea are loc pe blog-uri, pagini personale, forum-uri, e-mail-uri, chat-uri, mesaje pe diferite pagini sociale. Tinerii sunt şantajaţi, umiliţi şi ameninţaţi cu difuzarea anumitor informaţii, fotografii sau video;
• grooming-ul – sunt acţiunile pe care un adult le întreprinde voit pentru a se împrieteni cu un minor. Se conectează emoţional cu acesta, seducându-l şi încercând să îi reducă inhibările pentru a profita de el;
• creează dependenţă. Dependenţii de tehnologie sunt asemănători celor dependenţi de nicotină, droguri sau jocuri de noroc: probleme la nivel de dopamină (numit şi hormonul fericirii). Eliberat, acest hormon creează plăcere;
• pierderea de timp, fără a câştiga ceva real, concret;
• calitatea somnului – folosirea excesivă şi mai ales până noaptea târziu afectează calitatea somnului. În retina ochilor noştri există celule ce primesc lumina strălucitoare/puternică în timpul zilei şi trimit mesaje creierului inducându-i mesajul de a sta treaz. Atunci creierul înfrânează eliberarea hormonului de somn (melatonina) până când vine noaptea. Dacă menţinem lumina aprinsă în cameră în timpul nopţii, creierul nu va reuşi să facă diferenţa între zi şi noapte. Astfel apar tulburările de somn (insomnie, vise urâte).

Realitatea virtuală

Pe lângă miile de jocuri video folosite pe diverse dispozitive, ochelarii VR (ochelarii virtuali) au câştigat teren şi se află printre preferințele copiilor.
Vârsta adecvată pentru utilizarea ochelarilor VR: începând cu 12 ani.

Dispozitivele VR pot imita echipamentul folosit pentru a trata problemele cu vederea, cum ar fi ochii leneşi. Nu există încă studii care să certifice că vederea poate fi afectată.

De asemenea, pot fi folosiţi în scop educativ. Cel mai bun exemplu este aplicația Google Expedition ce permite învăţarea geografiei într-un mod interactiv şi distractiv.

Există riscul atunci când purtăm o pereche de ochelari virtuali şi ne mişcăm fizic, pentru a naviga într-o lume virtuală, să intrăm în coliziune cu obiectele din lumea reală, iar pentru cei mai mici de 12 ani riscul este mai mare, aceştia putând confunda foarte uşor realitatea cu fantezia jocului virtual.

Concluzia e una singură și vine de la sine.

Părintele are un rol cheie în educaţia copilului. Pentru prevenirea problemelor cauzate de folosirea excesivă a tehnologiei moderne, este indicat să stabilim reguli împreună cu copilul. Nu este o soluţie să îi interziceţi copilului jocurile pe calculator, telefon sau alt dispozitiv.

Explicarea avantajelor si a dezavantajelor, stabilirea timpului disponibil, oferirea sfaturilor, inclusiv navigarea împreună cu copilul, duce la o mai bună relaţionare şi încredere.