Tehnologia nu este dușmanul nostru, este prietenul nostru

Cu siguranță, dispozitivele inteligente fac parte din viața noastră, indiferent de vârstă sau de preocupările pe care le avem. Dacă unui adult îi este mai ușor, de cele mai multe ori, să măsoare timpul liber pe care-l petrece în fața unui telefon inteligent sau a unui laptop, relația pe care o are un copil cu dispozitivele inteligente este mai greu de gestionat. Cum îi spui că este prea mult? De la ce vârstă îl introduci în această lume fabuloasă a tehnologiei? Cum stabilești regulile? Sunt necesare acestea? Sunt întrebări pe care orice părinte și le pune, tocmai de aceea am provocat un cunoscut blogger de parenting, Bogdana Dobre - Calea Lactee, să ne povestească din experiența sa.

"A fi părinte vine la pachet cu o mulțime de provocări, iar a fi părinte în vremurile moderne parcă aduce și mai multe surprize cu care trebuie să te confrunți. Una dintre ele, și poate cea mai importantă este evoluția tehnologică din ultimii zece-cincisprezece ani. Recunosc că mi-a luat mult timp ca să înțeleg cum să fac în așa fel încât să integrez tehnologia în viața de familie, cum să păstrez un echilibru și nici în acest moment nu sunt pe deplin sigură de faptul că ceea ce fac, fac bine. Ceea ce, într-un fel, îmi da mari motive de îngrijorare (însă nu ești părinte dacă nu ești mereu îngrijorat, cred ☺. Și când ai nu unul, ci trei copii, iar ei sunt la niște vârste la care trebuie să fii din ce în ce mai atent și „pe fază” (copiii noștri au 7, 9 și 12 ani), lucrurile se complică și mai mult ☺"

"Unul din lucrurile cele mai de preț învățate din toate cărțile de parenting citite și din toate prelegerile specialiștilor cu care am intrat în contact a fost faptul că copiii au nevoie de reguli și în același timp au nevoie de spațiu pentru a explora. Cumva aceste două noțiuni se bat cap în cap, însă nu este deloc așa. În primii ani, regulile sunt cele care țin de integritatea fizică a copilului, cum ar fi să nu bage degetele în priză și creează un cadru sigur pentru copil, în așa fel încât acesta să exploreze mediul înconjurător în liniște, învățând în fiecare zi din ce în ce mai mult despre lumea în care trăiește. În anii următori, regulile se dezvoltă, unele se relaxează (nu și cea cu băgatul degetelor în priză, evident, dar pe aceea copilul și-a însușit-o deja și nu mai trebuie reîntărita)."

"Chiar dacă tehnologia a ajuns să fie că o Cenușăreasă în mediul de parenting și este foarte „hulită”, cumva am simțit că metodă această a struțului, care închide accesul copiilor la orice fel de tehnologie, le este dăunătoare pe termen lung și că mai potrivit ar fi din punctul meu de vedere să o integrez într-un mod cât mai firesc în viață noastră de zi cu zi, respectând în același timp principiul de mai sus."

"Așa am ajuns că ai noștri copii să aibă acces la tablete, telefoane, televizor și jocuri, dar viețile să nu le fie guvernate de acestea, ci să fie într-un echilibru cu celelalte activități potrivite vârstelor lor. Nu pot spune că există un echilibru zilnic, că există un program bătut în cuie, în care copiii se joacă fix o jumătate de ora după care fac altceva. Nu. Pur și simplu sunt zile în care folosesc device-urile mai mult și zile în care nu le folosesc deloc. Dacă nu există niște limite clare în ceea ce privește timpul alocat ecranelor există totuși în privința conținutului. Au reguli clare legate de ceea ce pot accesa pe youtube sau pe alte site-uri, în sensul că dacă vor să se uite pe youtube, o fac doar în prezența unui adult. Am stat și le-am explicat faptul că dacă nu înțeleg ceva la un joc să vină mereu să ne întrebe pe noi. Mai mult, cel puțin în ceea ce privește jocurile de pe telefon ne-am asigurat de fiecare dată că setările sunt făcute în așa fel încât să nu avem parte de „surprize”. Am purtat cu ei lungi discuții legate de anumite jocuri nepotrivite pentru ei, dar pe care alți colegi și prieteni de-ai lor le joacă. Le-am explicat, atât cât am putut, de ce nu sunt potrivite (încă) pentru ei, care ar fi efectele pe care acestea le-ar avea asupra creierului lor. Am încercat de fiecare dată să fim cât mai deschiși și sinceri cu ei, să avem un limbaj și niște explicații potrivite nivelului lor de înțelegere și să fim cât mai disponibili, astfel încât ei să poată veni fără probleme și fără stres, chiar și atunci când vor face câte o prostioară."

"În ceea ce privește ecranele mari, televizoarele, și acolo am adoptat aceeași atitudine relaxată față de utilizarea lor. Și sincer acum, cred în asta constă și „secretul”. Copiii vor simți mereu din atitudinea noastră dacă ceva e „fructul interzis” și vor reacționa în consecință. Atâta timp cât perspectiva noastră asupra ecranelor sau a device-urilor va fi una firească, normală, de integrare, interesul lor va fi pe măsură. Cu cât noi vom încerca fie să limităm, fie să interzicem de tot accesul, cu atât interesul lor pentru obiectele acestea va crește."

"Deocamdată suntem la început, însă fix acest început este foarte important, fiindcă le va defini ulterior și comportamentul lor în online și, în același timp, le va oferi și siguranță că noi suntem lângă ei, nu că să îi controlăm ci că să îi susținem și să îi ajutăm."

"Tehnologia nu este dușmanul nostru, este prietenul nostru și o putem folosi în avantajul nostru chiar și în relația cu copiii noștri. Cu ajutorul tehnologiei copiii pot învață o mulțime de lucruri și noțiuni noi, își pot sedimenta și verifică anumite cunoștințe, își pot descoperi pasiuni și noi abilități, pot evolua. Nu avem cum să îi pregătim mai bine pentru ziua de mâine decât ajutându-i să vadă partea educativă și valoroasă pe care o aduce tehnologia în viețile lor."

Bogdana Dobre - Mamă a trei copii minunați. Cam așa îmi place să îmi încep mereu descrierea. Scriu de aproape zece ani pe Calea Lactee . Altfel, project manager, fotograf wanna-be, snowboarder și pasionată de literatură SF.